William Shakespeare – Sonetul 125

Ce-am câștigat c-o lectică am dus
Și c-am cinstit un trup cu trupul meu,
Că temelie trainică am pus,
Ce șubredă se va vădi mereu?

Păi n-am văzut că mulți se ploconesc
Și-apoi pierd tot, plătind împovărați,
Uitând ce-i simplu, căci compus doresc,
Bieți parveniți, privind cu ochi mirați?

Nu; eu doar ție vreau să mă-nchin
Primește darul, simplu dar curat,
Nu e impur, n-am pus în el venin,
E doar un troc, mă dau și-apoi te-am luat.

Să piei de-aici, denunțător mișel!
Că n-ai control când sufletu-i fidel.

Sensul versurilor

Piesa explorează tema iubirii și a devotamentului sincer, în contrast cu lingușirea și ipocrizia. Vorbitorul își afirmă loialitatea necondiționată și oferă un dar pur, subliniind valoarea sufletului fidel.

Lasă un comentariu