Mai bine să fii rău decât să pari
Și toți să te bârfească nefondat;
Să pierzi virtutea sufletelor tari
Nu c-ai greșit, ci că ai fost blamat.
Dar de ce ochi nesincer și murdar
Să îmi salute sângele focos,
Sau pofta mea să spună vreun flecar
Că e ceva greșit, nesănătos?
Eu sunt ce sunt, iar cei care privesc
Spre viciul meu, indică-al lor păcat;
Sunt drept și bun, dar ei se înjosesc,
Prin gândul lor eu nu sunt întinat.
Cu toate-acestea, ei așa zic, zău,
Că toți sunt răi și cârmuiesc prin rău.
Sensul versurilor
Sonetul explorează tema ipocriziei și a judecății. Vorbitorul afirmă că este mai bine să fii rău decât să pari rău și să fii judecat pe nedrept. El contestă dreptul altora de a-l judeca, sugerând că cei care văd viciu în el, de fapt, își proiectează propriile păcate.