Vino pe plaja de aur cu nisipuri fine
Și prinde mâinile care se-întind spre tine:
În reverență-aplecat, buzele-ți sărute
Neîmblânzitele valuri tăcute –
Atinge-le blând, aici și-acolo, fețișoara
Și gingașele nimfe îți vor ușura povara.
Hark, hark,
Bau, hu.
Câinii de pază latră-încordați arc,
Bau, hu.
Hark, hark!
Aud, sonor,
Ritmat vocille unui cor
Cântând cucurigu.
La cinci stânjeni sub apă-ți zace tatăl, cum bine știi;
Oasele i-au devenit mărgean cu scânteieri de sticlă,
Iar ochii – perle sidefii;
Făptura-i s-a schimbat – din mică, tot mai mică –
Prin transparența fosforică-a mării, prin pulberea salină,
Într-o mai bogată și ciudată stare, mai străină:
Nimfele oră de oră cântă pentru el:
Ding-dong.
Hark! Acum le-aud și eu,
Ding-dong, clopoțel.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă idilică pe o plajă, urmată de o imagine melancolică a tatălui scufundat în mare, transformat în elemente marine. Nimfele cântă pentru el, sugerând o acceptare a morții și o transformare într-o formă nouă.