Când ai să fii bătrână și căruntă
Și picotind la foc, această carte
S-o iei, să-ți nălucească de departe
Privirea ta cu umbre dulci, profundă.
În ceas de clară grație lumească,
Falși sau adânci, atâția te-adorară,
Dar suflet pelerin și față-amară
Doar unul a fost vrednic să-ți iubească.
Încovoiată peste-aprinsa vatră,
Trist vei șopti cum a trecut Iubirea
Cum printre stele și-a ascuns privirea
Și după steiurile mari de piatră.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o iubire trecută și regretul că nu a fost apreciată la timp. Persoana iubită va realiza valoarea sentimentelor abia la bătrânețe, când va fi prea târziu.