Bătrână când vei fi şi somnul mut
Te-ndeamnă lângă foc cu povestiri,
Adu-ţi aminte blândele priviri
Pe care ochii tăi cândva le-au avut.
Mulţi i-ai vrăjit cu ochii-ţi de-ametist
Şi-adesea frumuseţea ţi-au dorit..
Dar unul doar în suflet te-a privit
Şi te-a iubit când chipul ţi-era trist.
Şi-n timp ce-adormi, întinsă lângă foc,
Vei regreta amorul cum s-a dus
Păşind pe munţii drepţi înspre apus,
Şi printre stele şi-a găsit un loc.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a amintirilor unei femei la bătrânețe. Ea își amintește de iubirea adevărată, diferită de admirația superficială, și regretă pierderea acestei iubiri odată cu trecerea anilor.