Mie-mi cereți stihuri dulcege?
În mine vreți să căutați lâncezeala strofelor
citadine?
Ce-am cântat și cânt de-atâta vreme socotiți că-i
prea greu de-nțeles?
N-am cântat, e drept, tot ce-am cântat, ca să mă
înțelegeți voi și nici acum nu cânt
pentru asta;
(M-am născut din ceea ce s-a născut și războiul,
Bătaia tobelor îmi este muzica iubită și mi-e drag
nespus marșul funebru, marțial,
Care bocește hohotind după cortegiul funerar
al ofițerului)
Ce-ar putea să-nsemne, pentru inși de teapa voastră,
Un poet de felul meu? Deci lăsați-mi
versurile-n pace!
Legănați-vă cu ceea ce pricepeți, cu romanțele
pentru pian,
Fiindcă eu pe nimeni nu legăn, și voi nu mă veți
pricepe niciodată!
Sensul versurilor
Poetul refuză să scrie versuri pe placul publicului, preferând să rămână fidel propriei viziuni, chiar dacă aceasta este una sumbră, marcată de război. El respinge așteptările convenționale și se declară inadaptat la gusturile comune.