De sub negura norilor grei,
De sub ruinele feudalismului și ale mormanelor de
schelete de regi,
De sub dărâmăturile bătrânei Europe și ale
sfărâmatelor ritualuri fățarnice:
Catedrale năruite, palate la pământ și monumente
funerare,
Iată! Obrazul tânăr și luminos al Libertății
privește-nainte – același chip nemuritor
privește-nainte;
(O arătare fugară ca fața maicii tale, țară a lui
Columb,
Un fulger ca un tăiș de sabie
Se-ndreaptă spre tine.).
Că te-am uitat vreodată, bună mamă, să nu crezi;
Prea mult lipsita-i? Norii vor iarăși să te-nghită?
Acum ni te-ai înfățișat, te știm,
Dovada ce ne-ai dat stă mărturie,
Dar tu, ca pretutindeni, ți-aștepți vremea.
Sensul versurilor
Piesa evocă ideea de renaștere și eliberare a Spaniei de sub trecutul feudal și ritualurile ipocrite. Libertatea este personificată ca o apariție luminoasă, iar speranța într-un viitor mai bun este prezentă, chiar dacă timpul necesar pentru realizarea acestui viitor este incert.