Pe țărmul albastrului Ontario,
Cum meditam la zilele războiului și la pacea
reîntoarsă printre noi și la morții ce
nu se mai reîntorc,
O uriașă și superbă Fantomă m-a oprit, privindu-mă
aspru în față:
Cântă-mi – spuse ea – poemul ce izbucnește din
sufletul Americii, cântă-mi imnul victoriei,
Fă să răsune marșurile libertății, marșuri tot mai
puternice,
Și cântă-mi, înainte de plecare, cântul suferințelor
Democrației.
(Democrația, sortită izbânzii, împresurată de surâsul
mieros de pe buza vânzării,
Azi față-n față cu moartea și trădarea la fiecare pas.)
Sensul versurilor
The poem reflects on the aftermath of war and the sacrifices made, while also lamenting the struggles and betrayals faced by democracy. It is a somber reflection on loss, memory, and the fragility of ideals.