Mă muncește gândul supunerii,
credinței, imboldul adânc al adeziunii,
De câte ori stau la o parte și meditez la mersul
omenirii, sunt adânc tulburat de
credulitatea cu care marile mase de
oameni se lasă conduse de acei ce nu
cred câtuși de puțin în om.
Cum aș putea fi împotriva egalității?
Ca și cum faptul că se dau și celorlalți oameni
aceleași drepturi, aceleași sorți de
izbândă ca mie, ar putea să-mi
pricinuiască vreun neajuns,
Ca și cum faptul că ceilalți pot să se bucure de
aceleași drepturi ca mine nu ar fi,
dimpotrivă, cea dintâi chezășie a
elibertății propriilor mele drepturi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o meditație asupra supunerii oarbe și a credulității maselor, punând sub semnul întrebării opoziția față de egalitate. Autorul argumentează că drepturile egale pentru toți nu ar trebui să fie văzute ca o amenințare, ci ca o garanție a propriei libertăți.