Din drumul meu mă opresc, o clipă
Pentru tine! Pentru America!
Tot mai slăvesc prezentul – tot mai vestesc Statelor un viitor sublim
Și, privind spre trecut, spre indigenii cei roșii, rostesc vorbe de care văzduhul e plin.
Indigenii roșii!
Suflare vie, ropot de ploi și zăpezi, strigăt de păsări și animale în pădure – pentru noi, silabe și nume;
Okonee, Koosa, Ottava, Monongahela, Sauk, Natchez, Cattahoocee, Kaqueta, Orinoco
Wabesh, Miami, Siginaw, Chippewa, Oshkosh, Waiia Walla,
Ei se topesc, se pierd, lăsând Statelor asemenea amintiri, împânzind cu nume pământuri și ape.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un moment de reflecție asupra istoriei Americii, cu un accent pe soarta indigenilor americani. Vorbitorul evocă amintiri și nume ale triburilor, subliniind pierderea și dispariția lor, lăsând în urmă doar ecouri în denumirile locurilor.