Walt Whitman – Cântecul Expoziției – 2

Destul cu răsuflatele romanțe!
Destul cu poveștile, cu subiectele și dramele
împrumutate de la curțile străine,
Destul cu stihurile de iubire, îndulcite cu rime
închinate intrigilor și galanteriile trântorilor,
Teme ce nu sunt potrivite decât pentru ospățurile
de miez de noapte, pentru petrecerile
la care dansatorii alunecă în acordurile
unei muzici pierdute,
Destul cu plăcerile bolnăvicioase, extravagante
destrăbălări ale celor puțini,
Cu parfum, zăpușeală și vin, sub strălucirea
orbitoare a candelabrelor.

Sensul versurilor

Piesa critică stilul de viață decadent și superficial al aristocrației, respingând temele romantice și intrigile banale. Se dorește o schimbare de perspectivă, îndepărtându-se de plăcerile efemere și de influențele străine.

Lasă un comentariu