E rândul tău și nu zadarnic, Moarte,
Și pe tine te chem și-ți vorbesc fără teamă, ca unei
făpturi cu chip omenesc;
În cântecele mele noi, Democrație, acum te voi
aduce lângă mine,
Doar ca să-mi fii un transparent refugiu,
Sau o citadelă, un turn de pe care lansa-voi, în
ultima clipă,
Sfâșietorul, tunătorul meu strigăt final.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o confruntare cu moartea și o căutare a refugiului în democrație. Vorbitorul se pregătește pentru un strigăt final, folosind democrația ca pe un scut transparent.