La mezat scot acum un trup de femeie;
Nici ea nu-i singură-n lume, e mamă de mame,
Ea poartă la sânu-i pe-acei ce vor crește să fie bărbați
și neveste.
Iubit-ai vreodată trupul femeii?
Iubita-i vreodată trupul bărbatului?
Nu vedeți dar că suntem la fel, pretutindeni, toate
națiunile, din toate timpurile, câtu-i
de mare pământul?
Sensul versurilor
Piesa celebrează corpul uman, atât feminin cât și masculin, subliniind ideea de unitate și egalitate între oameni, indiferent de naționalitate sau timp. Versurile invită la reflecție asupra iubirii și acceptării de sine și a celorlalți.