Ia seama, Izbăvitorule,
Tu, primul născut ce-ai călcat cu moartea pre moarte,
De pe înaltele crânguri de rai privește;
Privește-ți întruchiparea robită,
Trudit și sărac e azi trupul tău omenesc
Și batjocorit, deșelat în bătăi, pus în lanțuri,
Hăituit de acei care-și zic, cu trufie, egali;
Cu bâte și săbii asupră-ți se-aruncă gloata de slugi
a guvernului
Și iar te-mpresoară cu ură dementă;
Către tine se-ndreaptă mulțimea de mâini, parcă
gheare de vultur
Cei josnici te scuipă-n obraz, te plesnesc cu palmele
lor;
Zdrobit, sângerat, pus în lanțuri ți-e trupul,
Mai trist decât moartea ți-e sufletul.
Sensul versurilor
Piesa descrie suferința și sacrificiul unei figuri divine, posibil Iisus, umilită și maltratată de cei pe care ar trebui să-i salveze. Versurile exprimă durere profundă și dezamăgire față de trădarea și cruzimea umană.