Adieu, soldatule!
Tu, al campaniei brutale pe care am distribuit-o,
Marșul rapid, viața taberei,
Contenția fierbinte a fronturilor opuse – manevra lungă,
Luptele roșii cu măcelul lor – stimulul – puternic, grozav joc,
Vraja din toate inimile curajoase și bărbătești – trenurile Timpului prin tine,
și ca tine, cu toții,
Cu război și cu expresia războiului.
Adieu, draga tovarășă!
Misiunea ta este îndeplinită, dar eu, mai războinic,
Eu însumi, și acest suflet controversat al meu,
Încă pe propria noastră campanie legată,
Pe drumuri netratate, cu ambuscade, adversarii căptușiți,
Prin multe înfrângeri puternice și multe crize – adesea declanșate,
Aici, marșul, marșarea continuă, o luptă de război afară, aici,
Pentru luptele mai înverșunate, mai grele, care dau expresie.
Sensul versurilor
Piesa este un adio emoționant adresat unui soldat, reflectând asupra brutalității războiului și a sacrificiilor făcute. Vorbitorul își exprimă propria luptă interioară și continuă călătorie, în contrast cu misiunea îndeplinită a soldatului.