Furtuna s-a topit. Cerul este clar.
Iarba este învelită în argint.
Lumină și umezeală. Vreau teribil
Să merg desculț pe curcubeu;
Cu un cântec vesel, ascendent
Pe vârful arcului colorat,
Călăreț care tropotește
Din ultimul nor de furtună!
Voi fi bucuros și neînfricat.
În jur – strălucirea visurilor albastre,
Mai jos – cazemate pestrițe,
Căderea în zigzag și pădurea.
Și dacă curcubeul dispare brusc
În vânt, mă cuprinde albastrul –
Voi muri cu el în abisul azur
Sau în lumea înotului extrasolar!
Sensul versurilor
Piesa descrie starea de după o furtună, un moment de claritate și speranță. Imaginea curcubeului devine un simbol al dorinței de a depăși limitele și de a visa la un viitor luminos, chiar și cu riscul de a dispărea în necunoscut.