Intrai la frizer, spusei – liniștit:
„Fiți bun, pieptănați-mi urechile”.
Dintr-o dată netedul frizer s-a aricit,
fața i se alungi, ca cea
a unei pere coapte, fragile.
„Nebunule!
Roșcovanule!” –
tresăriră-săriră cuvintele.
Între culmi, sudălmile agonizau ca-n vreme veche
și în-de-lu-u-ng
capul cuiva chicotea,
smulgându-se din gloată, ca o bătrână ridiche.
(1913).
din vol.”Eu și Napoleon” – Editura „Ideea Europeană” – București – 2008
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de confuzie și alienare printr-o scenă absurdă la un frizer. Lirismul explorează tema incomunicării și a rupturii de realitate, folosind imagini bizare și metafore neobișnuite.