Căderea fulgilor de nea
Mărturisesc tristețea mea…
Și a zăpezilor regină
Din ochii mei fură lumină.
E pacea ce o căutam.
Încet se-nchid pleoape
Și liniștea ce o doream
O voi găsi cu moartea.
Eu de tristeți am obosit
Și gândul mi-e în ceartă.
De parcă nu am reușit
Ca să îți spun „Mă iartă”.
Eu sper ca tu o să-nțelegi
Cuvinte ce-s răscoapte,
Că nu se cade să te legi
Cu ciudă, ură, moarte.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare profundă de tristețe și oboseală de viață, dorința de a găsi pacea în moarte. Vorbitorul își exprimă regretul și speră să fie iertat, înțelegând că nu e bine să se lase copleșit de sentimente negative.