Am gânduri imense, gânduri perverse,
Gânduri în verset, pixuri imense,
Știi, stres merg în sens invers,
Nu-s tare de cap, învăț din mers.
Învăț din vers, nu ai niciun stres,
Dacă viața n-are, atunci dă-i un sens,
Stil indecent, poate nu-i corect,
Asta-i recent, timpu-i incert.
N-am cu cine să mă cert, deși aș vrea să iert,
Nu prea am multe, deși am ce să pierd,
Trag de prea mult timp, de prea mult timp aștept,
Nu cunosc prea mulți, că prea mulți trag în piept.
Prea multe scheme, prea puțină vreme,
Prea multe cicatrici, prea dese migrene,
Prea multe iluzii, prea multe confuzii,
Prea multe griji, prea multe perfuzii.
Gânduri închise la prea multe minți deschise,
Prea multe dorințe ascunse și vise,
Și mi se pare că-s întinse gen șosele, roți încinse,
Întinse la maxim ca taxi și mai vin
Cu Soare, cu Aly, cu Alții și Marvin.
Hai zi-mi ceva ce nu știu,
Viitoru-i colorat, la mine-i cenușiu.
Ce nu știu e timpul, și-i simplu,
Că prea multă ură aduce și filtrul.
Și fii tu, nu-i lăsa să strice tripul,
Că destinul tău face parte cu timpul.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie și introspecție, reflectând asupra gândurilor, problemelor și incertitudinilor vieții. Artistul caută un sens și speră la un viitor mai bun, în ciuda greutăților.
