Peștele forceps m-a vizitat aseară
însoțit de suita lui drapată-n catifea
și privindu-mă cu ochiul fix de pelerin
mi-a dat să înțeleg următoarele:
parchetul de categoria a doua supus unor presiuni oculte
se poate transforma cu siguranță
(eliminând etapele tranzitorii ale procesului)
într-o perfectă cișmea cu apă potabilă
ușor de mânuit
alimentată de o sursă proprie
cu o capacitate care întrece cu mult
capacitatea obișnuită de nouă virgulă cinci galoni
a binecunoscutelor cișmele turcești
înfipte la răscrucile montante
și ajunse de altfel într-o stare de plâns
în urma recentei insurecții a salamandrelor împotriva stalactitelor
care a împiedicat așa-zisa dezvoltare normală a fenomenelor carstice
izbutind chiar să instaleze în unele peșteri de
dimensiuni mai mari
policandre în locul stalactitelor –
lucru îmbucurător (zicea peștele forceps)
rămâne însă să vedem cum va reacționa ecoul.
Sensul versurilor
Piesa descrie o întâlnire bizară cu un pește forceps care oferă o perspectivă neașteptată asupra transformării potențiale a obiectelor banale. Versurile explorează ideea de metamorfoză și schimbare într-un mod suprarealist și umoristic, sugerând că realitatea poate fi mult mai flexibilă și neobișnuită decât pare la prima vedere. Mesajul central pare a fi unul despre potențialul ascuns și neașteptat al lucrurilor obișnuite.