Dialog cu mine însumi.
Reînvii din pâcla
Blocurilor roase,
Mlaştină-îmbibată
Cu idei rufoase.
Stinge-se lumina
Călăuzitoare,
Nepătrunsă-i noaptea,
Nimic nu răsare.
Greu. Aer de piatră.
Mucegai pe vatră.
Nimic existență,
Totul e absență.
Putred e piciorul.
Lacrimile sfinte –
Nicidecum fierbinte –
Nu se ține minte!
Naștere sau moarte
Plictiseală-mparte.
Mişcare oprită,
Cărare pierdută.
Imobilitate!
Părinții prin sate –
Morminte uitate..
Inima-ți mai bate!!?
Te crucești, pe semne,
Sau te miri prea poate
Dacă nu ești mortul
Cu „inimă bate”.
Da! Se mai vorbește!
Da! Se mai gândește!
Mai există verbe!
Sângele mai ferbe!
Unde? – lângă tine!
Sau în a ta minte!
Sau printre morminte!
Sau în lumi străine!
Dintre neputință,
Dintre neștiință,
Dintre neființă,
Dintre nedorință,
Dintre sorți finite,
Dintre labirinte,
Dintre nebunie,
Din nimicnicie,
De aici din groapă,
Din stătută apă,
Dintre putrefacții,
Din funebre fracții,
Cu vederi orbite,
Cu urechi tocite,
Cu degete frânte,
Cu limbi înghițite,
Cu mațe târâte,
Cu coapse stârpite,
Cu tălpile fripte,
Cu corpuri proptite,
Cu fețe bătrâne,
Cu prunci nedoriți,
Cu rău fără bine,
Cu toții smintiți!!!
Din lumea surpată
Ce curge-n pământ,
Cu viața-mi smălțată
M-agăț de-un cuvânt,
Cuvânt pe hârtie
Desenat ție,
Sau poate.. doar mie,
Sau.. cine știe..
Dar trebui să fie!!!
Întreb Universul
Unde-a pierdut sensul!?!
Doar trebui să fie!!!..
Unde e sensul..
Mi-a spus Universul
Că i-au luat versul
Cei care-i țin mersul..
Se pune balanței
Prea mult pe o parte..
Eu nu fac doar carte –
Tind cealaltă parte!
Dar sunt cam puțin,
Mult nu pot să țin.
Dacă mă asculți
Devenim mai mulți..
Reânvii din pâcla
Blocurilor roase,
Mlaştină-îmbibată
Cu idei rufoase.
Să găsești lumina
Călăuzitoare,
Să ne-o dai și nouă,
Celor fără Soare,
Oricum.. totul doare,
Și-o viață, și-o floare,
Și-un strop de pământ,
Și-un ultim cuvânt..
19 decembrie 1997
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară profundă, o căutare a sensului într-o lume percepută ca fiind degradată și lipsită de speranță. Vorbitorul se simte alienat și confruntat cu moartea, atât fizică, cât și spirituală, căutând un cuvânt sau o idee de care să se agațe.