Eram cântec ruginit uitat de zâne,
Până scântei de săbii te-au adus la mine,
Oprind ce era ceas, acum orice pas e dans,
E joc în doi și e tot ce ne-a rămas.
Bătălii în priviri, doar să ne avem aproape,
Amintiri faclii, noaptea e război sub pleoape.
Și la fel doare, ascuns în gesturile tale
Ne scăpăm printre degete până la disperare.
Regii au regate și palate fermecate,
Noi, cei simpli, nimic dacă avem inimi ferecate,
Cu regrete multe, secat de lucruri mărunte,
În brațele tale curg ca un izvor de munte.
Urlete se sting tăcute, cine să le asculte?
Ființa mea, melodie, buzele tale s-o cânte.
Într-un concert etern, partituri se aștern,
Cu care îmi dai fiori și curaj de cecen.
Refren:
Destul am bântuit ca o umbră amară,
Ofer mai mult decât un om poate să ceară,
Inima care iubește, nu-i o povară,
Doar una goală așteaptă zilnic primăvara.
Ia o pană, cerneală, ba nu pune-le la loc,
Nu iubi precum lumea, scrie-mi pe piept cu foc.
Uite urmele, nu leagă hartiile sau numele,
Noi în fire de iubire ne-am țesut celulele.
Cu flori în păr n-ai cum să gândești rele,
Ochii tăi, cireșe negre în nopți cu stele.
Verde orice vezi cu pași lenți prin livezi,
Întinși pe spate cu palma nori retezi.
Lumea-i materie, toți vor tot la cheie,
Ar vrea iubirea să fie afacere s-o încheie.
Lumea vede în iubire de multe ori păcat,
Dau afară un interior gol și destrămat.
Câți naivi mai citesc poezii la întâlniri,
Sau povestiri despre bunici și amintiri.
În jur e grabă, în priviri spre același final,
Tu dă-mi poftă de viață, dulceață și elan.
Mușcă spinii din cărare unde călcai petale
Și înțeapă inima cu dor și artere goale.
Dulci-amare, buze fripte de nerăbdare
Când nu găsim apă înotând în oceane.
Pastile, pumnuri, copile, îți simt parfumuri
Întorc capul să mă săruți la răscruci de drumuri
Și așa rămân că-s călător fără stăpân,
Blestemat vise s-adun să le descompun.
Valuri la mal de lume se-ntorc, șterg nume
Doar amintirea ta o aprind de la un cărbune
În mine încins, ploi de lacrimi nu l-au stins
Fierb dar pe chip calm ca un întins nins.
Să nu plângi cu fulgi de zahăr amar
Strângem vise, zile să risipim din calendar.
Și noi am orbit, nopți aleargă spre infinit,
De mor tânăr e pentru că inima bate sălbatic.
Sensul versurilor
Piesa explorează o relație profundă și complexă, marcată de pasiune, amintiri și o luptă constantă împotriva greutăților vieții. Este o celebrare a iubirii autentice într-o lume superficială, unde conexiunea emoțională și amintirile prețioase sunt mai valoroase decât posesiunile materiale.