Nu-s iarna păsări ca-n vara caldă
Și nici la gârlă nu te duci la scaldă;
Ba, când e viscol, stai închis și-n casă…
Și iarna totuși e așa frumoasă!
Ea țese fără ațe, fără ace
Veșminte moi, cu degete dibace
Și-n straie albe-mbracă-ntregul munte,
Iar pomilor le pune-o cușmă-n frunte.
Ei nici măcar nu-i trebuie unelte
Să-nalțe peste râuri poduri zvelte,
Și-atât de bine-n geam îți desenează
un fluture, o floare sau o rază!
Oh, iarna, ziua e atât de mică!
Dar după orice sobă e-o pisică
Și știu bunicii basme mult mai multe,
Că are cine seara să le-asculte!
Sensul versurilor
Piesa descrie frumusețea iernii, chiar și cu frigul și viscolul ei. Evocă sentimente de căldură și siguranță prin amintiri legate de basmele spuse de bunici la căldura sobei.