Sus la munte este-un nor,
De la badea-mi vine dor.
Sus la munte sunt trei stele,
De la badea-mi vine jele.
Sus la munte ninge, plouă
Pe Târnave, pe amândouă.
Plouă și la badea-n curte
Că are gânduri prea multe.
Are gând de-nsurat
Și pe mine de lăsat.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă tristețea și dorul unei fete al cărei iubit se gândește să o părăsească pentru a se căsători cu altcineva. Natura este personificată și reflectă starea ei interioară, ploaia simbolizând lacrimile și durerea.