Bate vântul pe Cornet,
Badea Ion stă necăjit
Că tăicuțul meu bătrân
Nu mai poate cosi fân.
Plânge-mă, tată, cu drag
Nu-ți mai trec al casei prag,
V-am lăsat fără cuvânt,
La lume n-o să mai cânt.
Rămas bun, bade Ioane,
Îți mulțumesc dumitale!
Oare cum de s-o-ntâmplat
C-așa repede-ai plecat?.
Am plecat așa grăbit
De la tot ce am iubit,
Mă despart de toți ai mei,
Doamne, pare-mi rău de ei,
Mai veniți din când în când
Pe la tristul meu mormânt.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul unui tânăr care moare și își ia rămas bun de la familie și de la viață. El cere să fie pomenit și își exprimă tristețea față de despărțirea de cei dragi.
