Nu mă cătăni, împărate
Că n-are cin’ să mă cate,
Tată am, dar stă legat
În temniță la Belgrad.
Că adăul nu l-o dat
Și de bir nu l-o iertat,
Mamă am, dar îi bătrână,
Zace-n pat de-un an și-o lună.
Și suduie la-mpărați
Că îs tare blestemați,
Și frații s-or pustiit
Și-napoi n-or mai venit.
Nu mă cătăni, împărate
Că n-are cin’ să mă cate,
Că eu nu știu scrie carte
Să mă plâng pentru dreptate.
Sensul versurilor
Piesa exprimă disperarea și neputința unui om care nu are pe nimeni care să-l ajute. Tatăl este închis, mama este bolnavă, frații au plecat, iar el nu știe să scrie pentru a cere dreptate.