În pădurea înverzită
Să-mi săpați mormântul meu
Unde nu-s nici cruci, nici pietre,
Nici pământul nu-i greu
Și pe mormânt să-mi semănați
Un strat de busuioc
Să știe lumea c-am iubit
Și n-am avut noroc.
Și-un singur lucru nu uitați:
Stejarul la picioare
Să știe lumea c-am iubit
Și inima mă doare,
Iar când vântul va apleca
Stejarul la pământ
Să știi, bădiță, dragul meu,
Că eu am putrezit.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei persoane care se pregătește de moarte din cauza unei iubiri neîmpărtășite. Ea cere să fie înmormântată într-un loc special și lasă semne pentru ca iubitul să-și amintească de ea.