Odată cu orgoliul meu
Odată cu mândria mea
Fără astea nu există om să poată rezista
Am să plătesc pentru greșeli cu fruntea sus
Îmi aștept rândul
Și știu că nimeni nu mă iartă
Deci n-o fac pe sfântul
Odată cu gândul de mai bine
Că au trecut 20 de ani de ploi peste mine
Credeam că mor fără unii, m-au uitat desigur
Și le-am băgat p***-n gât, m-am descurcat și singur
Credeam că mor odată cu prima dragoste pierdută
Și acum din partea mea oricine poate s-o fută
Credeam că mor fără bani, faimă sau femei
Ajungeam un distrus, așa nu-s unul dintre ei
Așa am să mor mândru de ce sunt fără regrete
N-am fost un om bun, de-asta n-aștept complimente
Te naști curat și mori murdar, oricine-ai fi
Și te duci singur în pământ chiar dacă ai mii de prietenii.
Refren (x2)
Am Să Mor Într-o Zi
Să Nu Uitați Cine Am Fost
Atunci Scuzele Voastre N-o Să Mai Aibă Niciun Rost
Scriu Ce-am Uitat Să Fac
Și La Ultimul Rând
Am Să Închid Ochii Liniștit
Acoperit De Pământ.
Poate ai să crezi că mint dacă n-aș recunoaște
Că sunt clipe mai aparte
În care mă gândesc la moarte
Sau la momente când
Nu puteam să mai simțim
Și murim pe dinăuntru puțin câte puțin
Eu am să mor odată cu tot cea ce iubesc
Cu tricolorul și naționalismul românesc
Am să pierd de-am să mă las în picioare călcat
Aș muri dacă aș fi dat tot ce s-a întâmplat
În decembrie ’89 și deci am să mor odată cu
Amintirea celor ce au căzut atunci în stradă
Aș muri dacă vreodată
Mi-aș uita copilăria
Sau de trebuie să stau
Departe de România
M-aș pierde în deșert
Odată cu poezia
Lui Alexandru Macedonscki
Și voi fi mort Atunci când
N-o să mai pot să
Pun versuri pe foaie
Când cuvintele catană
N-or să poată să mai taie.
Refren (x2)
Am Să Mor Într-o Zi
Să Nu Uitați Cine Am Fost
Atunci Scuzele Voastre N-o Să Mai Aibă Niciun Rost
Scriu Ce-am Uitat Să Fac
Și La Ultimul Rând
Am Să Închid Ochii Liniștit
Acoperit De Pământ.
Las pixul pe foaie
Să rătăcească nebun
Să văd cum scoate
Din angoasa
Minții acum
Întrebări fără răspuns
Manifestate sonor
De ce oare sunt viu
Oare când am să mor?
Și e simplu..
Am să mor odată cu timpul
Când rătăcind în sunete
Glasul își pierde timbru
Și nu-s gata încă
Deși știu că am să mor odată cu
Ultima probă care
Îmi dă fiori în inimă
Un dor de box latină
Pentru asta trăiesc
Am să mor când
N-oi mai simți graiul românesc, graiul strămoșesc
Fărâmându-se în picioare
Cu Dunărea în spate
Și Carpații-n depărtare
Am să mor când
O să cadă plumbu greu pe ploape
Când o să-mi închidă ochii
Pentru ultima noapte
Și totuși dacă mâine mor
Nu vreau decât
Să aud că ai rezonat
Cu piesa asta și atât.
Refren (x2)
Am Să Mor Într-o Zi
Să Nu Uitați Cine Am Fost
Atunci Scuzele Voastre N-o Să Mai Aibă Niciun Rost
Scriu Ce-am Uitat Să Fac
Și La Ultimul Rând
Am Să Închid Ochii Liniștit
Acoperit De Pământ.
Sensul versurilor
Piesa explorează inevitabilitatea morții și modul în care aceasta este legată de valorile, amintirile și identitatea personală. Artistul își exprimă dorința de a muri cu demnitate, fidel valorilor sale și cu speranța că va fi amintit pentru cine a fost.