Ah.. Cu siguranță mi-am dorit „viața eternă”
Dar corpul meu este invadat de întuneric.
Ah.. ultima dorință este „să murim împreună”
Tu care ți-ai dorit asta, crede în același zeu.
Oglinzile se preschimbă în pânză de păianjen iar lumina dispare.
Ah.. înăuntrul acestor multe zile, făcând parte din grup
Zeii se distrează pe seama conflictelor dintre oameni.
Oglinzile se preschimbă în pânză de păianjen iar lumina dispare.
În capul patului roșu, viața
Curge din gâtul fetei, pătrunzând în mine
De ce cred oamenii în zei?.
Pentru a mă mișca pe această perdea roșie
Înconjurat de acest parfum dulce.
În capul patului, viața
Se scurge din gâtul fetei, pătrunzând în mine
Voi fi de partea ta și te voi îmbrățișa
De ce oameni cred în zei..
Sensul versurilor
Piesa explorează teme întunecate legate de moarte, credință și dorința de viață eternă. Naratorul reflectă asupra efemerității vieții și a credinței în zei, într-un context de decădere și întuneric.