Rime la un amic.
Nu-ți mai tulbura gândirea cu nimicurile-aceste.
Nu știi tu că, de când lumea, dragostea e o poveste?
De-o auzi a zecea oară, dulce-ți sună la ureche,
Ți se pare că e nouă, deși știi că este veche;
Și pe clina-nchipuirii lunecând fără de voie,
Rătăcești așa departe și simți că anevoie
Te mai poți întoarce iară la pierduta-ți nesimțire
Când erai cu sânge rece la ispite și iubire,
Când cu-o ironie-amară răspundeai la oricine
Îți vorbea cu-mpătimire de amoruri pentru tine;
Și cu inima ușoară tu treceai prin asta lume,
Nelegat fiindu-ți gândul nici viața de vreun nume.
Astăzi prismele iubirii ți-au întunecat vederea;
S-au schimbat în juru-ți toate și tu ți-ai schimbat părerea.
Unde-ți este-nțelepciunea ce-o aveai în alte vremuri?
Nu știi tu că, de când lumea, dragostea e o poveste?
Nu-ți mai frământa gândirea cu nimicurile aceste!
Sensul versurilor
Piesa descrie transformarea unei persoane care inițial era imună la iubire, dar care, în cele din urmă, este cucerită de sentimente și își schimbă perspectiva asupra vieții. Acum, persoana regretă pierderea stării de indiferență și înțelepciunea de odinioară.