Nu plânge că te dau uitării,
Și nici nu plânge că te las…
Sosit-a ceasul înstrăinării
Și ceasul bunului rămas.
Se rupe-un lanț plin de tărie
Ca firul cel mai subțirel;
Când soarta vrea așa să fie,
Zadarnic vrei să faci altfel.
Și nu mai e nimic în stare
Să-ntoarcă vremile-napoi
Și-acea iubire-atât de mare
Ce-a fost odată între noi.
Rămâi tu, dar rămâi cu bine,
Rămâi cu suflet liniștit…
Un dor se duce și-altul vine
Și vei uita că te-am iubit.
Sensul versurilor
Piesa descrie acceptarea unei despărțiri inevitabile și necesitatea de a merge mai departe. Vorbitorul îndeamnă cealaltă persoană să nu plângă, deoarece soarta a decis astfel, iar timpul va șterge amintirile.