Lumea mare și pustie înaintea mea se-ntinde,
Nici cu ochii, nici cu mintea nu încerc a o cuprinde;
Și-n ist haos fără margini, fără de-nceput și rost
Mi-ai dat tu, ființă dragă, sufletului adăpost.
Și de-aceea, mult iubite, când la tine mă gândesc,
Ca și lumii, eu iubirii, margini nu pot să-i găsesc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de a găsi refugiu și sens într-o relație profundă, într-o lume vastă și aparent fără sens. Iubirea este văzută ca un adăpost și o forță nemărginită.