Și pe fruntea ta voi pune o cunună de mirt albă,
Iar la gât îți voi lega cu-o bogată, mândră salbă,
Pe-al tău braț rotund și neted ca petala cea de crin
Înșira-voi mărgean roșu și brățară de rubin.
Rochie albă ca spuma și ca norul de ușoară
Îți voi atârna de umeri și ca îngerii ce zboară
Vei zbura și tu în lume, – iar în loc de maica ta –
Fericirea și iubirea sufletul ți-or legăna.
(Domnișoarei Eliza Candiano)
Sensul versurilor
Piesa este o dedicație plină de admirație și afecțiune, descriind o imagine idilică a unei tinere fete. Versurile evocă puritate, frumusețe și promisiunea unei vieți fericite, în care iubirea și fericirea îi vor fi alături.