De ce-ți mai numeri anii să vezi de ești bătrân
Când știi ce grea durere tu porți în al tău sân,
Și pentru ce oglinda întrebi privind în ea
Să-ți spună de nu-i încă zbârcită fața ta?.
Când știi c-a tale lucruri ce curg neîncetat
Adânci și triste urme în suflet ți-au lăsat,
Și crezi c-o vecinicie amară e de când
O clipă fericită avut-ai pe pământ.
Și ce-ți mai folosește să știi azi cum mai ești
Când simți că tu pe lume de mult nu mai trăiești;
Purtând cu moartea-n suflet străin în orice loc
Viața ta pustie și fără de noroc!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare profundă de melancolie și deznădejde față de trecerea timpului și greutățile vieții. Persoana se simte împovărată de durere și consideră că viața sa este pustie și lipsită de noroc, întrebându-se de ce ar mai căuta confirmarea îmbătrânirii.