O, visul meu cel mai slăvit,
Frumos și cel din urmă,
Așa cum dulce te-ai ivit,
Te stinge și te curmă.
Căci e demult de când am pus
Inimii mele pază,
Și-i mult mai mult de când i-am spus
Iubirii să nu crează.
Și prea târziu să mai aprind
Astăzi dragostei făclie,
Și-n mintea mea să mai cuprind
O dulce nebunie.
Destul c-o clipă l-am iubit,
Și-o clipă i-am dus dorul,
Te stinge, vis, cum te-ai ivit,
Stingându-mi și amorul.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea față de un vis frumos, dar efemer, și renunțarea la iubire pentru a evita suferința. Vorbitorul reflectă asupra trecutului și acceptă stingerea visului și a sentimentelor asociate.