Am plecat…
Am plecat fără de căință
Și m-am dus fără de dor,
Ca să uit a ta ființă,
Ca să uit al tău amor.
Și plecând m-am dus în lume
Numa-n voia întâmplării,
Nici cu gând de zile bune,
Nici cu jalea-nstrăinării.
De-am mers mult pe-acea cărare
Nu mai știu de-atâta chin
Căci cu dor și disperare
Îndărăt la tine vin.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele unei persoane care a plecat dintr-o relație, dar este copleșită de dor și regret. Călătoria sa, inițial menită să aducă uitare, se transformă într-o întoarcere inevitabilă către persoana iubită.