Velosonics – București.
Bântuiți de zeci de ani
Mărturii tăcuți
Uriași din bolovani
Pași mărunți spre infinit.
O idee de trotuar
Luminată doar în vis
După-o noapte de coșmar
Suntem treji cu ochi închiși.
București, București
Cine te mai recunoaște?
(X2)
Sună surd o melodie
Din ruinele mai mici
Simt o vagă bucurie
Ridică-ne ușor spre cer.
Suntem frați de circumstanță
E mai mult decât credem
Împărțim o rădăcină
Călători spre nicăieri
Călători spre nicăieri.
București, București
Cine te mai recunoaște?
(X6)
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra transformărilor orașului București și asupra sentimentului de pierdere a identității. Vorbește despre cum istoria și schimbările continue afectează percepția asupra locului și a apartenenței.