De unde ai ochii mei
pe fața ta, îngere,
frate al meu?
La hotarul uitării
se deșteaptă culorile.
Fulgerul săbiei tale în teacă
să-l pun,
umbre străine nu-mi îngăduie.
Culorile se coc
pe ramura ușoară a timpului.
De-aici frumoasa ta insolență
în colțul buzelor mele, îngere
frate al meu.
În sânge culorile-mi ard
tinere.
Sensul versurilor
Piesa explorează legătura profundă dintre doi frați, reflectând asupra originii comune și a modului în care timpul și amintirile le modelează identitatea. Versurile sugerează o căutare a sinelui în oglinda celuilalt, într-un context de uitare și efemeritate.