Răsări un soare albastru
La subsuoara stângă a cerului
Răsări un soare negru
La subsuoara dreaptă a cerului.
Urcase albastrul, urcase negrul soare
Spre turnul din zenit
Unde domnește acum pustiul.
Noi am coborât așa goi în sine.
Deschidem mușuroaiele de cârtiță
Rostim în șoaptă tainicul nume
Al soarelui nostru natal.
Trepiedul de aur din turn
Se risipise în trei vânturi.
Sensul versurilor
Piesa descrie un univers în declin, unde soarele natal a apus, lăsând în urmă un sentiment de pierdere și gol interior. Protagoniștii caută o cale de întoarcere la origini, dar se confruntă cu un peisaj dezolant.