Somn în fân.
Mi-e atât de dor să dorm în fân
În podul șurii, ‘n oboroc,
Ori fie-n podul unui grajd bătrân;
Să dorm numai în fân, în orice loc!
Mi-e așa de dor să dorm în fân
Pe un căpiț – în câmp – pe brazdă, jos,
Să nu mă satur de miros.
Mi-e așa de dor să dorm în fân
Să dorm ca în pruncie, să visez
Că sunt țăran, deci sunt stăpân
Și-a fi țăran înseamnă-un crez.
Să dorm în fân mi-atât de dor
Să am sub mine, peste mine fân,
Să mă-nvelesc cu fân, cu-n nor,
Să dorm o noapte și.. să mai rămân..
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al naratorului de a se întoarce la simplitatea și confortul vieții rurale, în special la experiența senzorială și emoțională a somnului în fân. Aceasta evocă amintiri din copilărie și un sentiment de apartenență și stăpânire asupra propriei vieți.