Fericit e omul cel mai blând
Când îl vezi, la fiecare pas, râzând.
Fericit e și acela ce zâmbește
Că poate spune, că trăiește.
Fericit e pământeanul care și-a zidit
La temelia casei lui o Ană, pentru care-a suferit.
Dar nimeni nu se poate socoti mai fericit
Ca omul, care pentru semeni a trăit.
Sensul versurilor
Piesa explorează diferite fațete ale fericirii, de la bucuria simplă de a trăi și a zâmbi, până la împlinirea profundă care vine din a-i ajuta pe ceilalți. Sugerează că adevărata fericire se găsește în bunătate și altruism.