Vasile Alecsandri – Tânăra Creolă

I.
În balconul de pe mare
Rita, gingaș adormind,
Printre gene-n depărtare
Vede luna răsărind.
Ochii galiș ea deschide
Spre al cerului senin
Și ferice blând surâde
La al lunii zâmbet lin.
Marea-n spume scânteiază,
Cerul e strălucitor,
Iar prin stele acordează
Îngerii harpele lor.
Și copila serafie,
Zărind sus pe frații săi,
Cântă-o dulce melodie,
Dulce ca sufletul ei.
Ceru-i zice: ”Vină, vină
Între stele, fiica mea,
Pentru fruntea ta divină
Să-ți alegi o mândră stea.”
Marea-i zice: ”Vină-n zare
Să te-adorm pe-al meu talaz
Și s-anin mărgăritare
Pe-ai tăi umeri de atlas.”
Iată Rita se gătește
Ca să zboare-n orizont,
Dar, uimită, se oprește
Și se pleacă pe balcon….
Sub balcon, în miez de noapte,
Sub balcon, lângă izvor,
Sub balcon, cu blânde șoapte
Suspina blândul amor!.

II.
Rita, jună călătoare,
Cu ochi vii răpiți din soare
Și cu glasul argintiu,
Râde, vesel răsfățată,
Privind numai câteodată
Orizontul albăstriu.
Buza ei trandafirie
Ca garoafa ce învie,
Răspândind dulce parfum,
Se deschide zâmbitoare,
Dezvelind albe comoare
Prin al țigaretei fum.
Un mic flutur din grădină
Ușor vine de s-anină
Pe-al ei negru păr și fin;
O suflare de pe mare
Vine și cu-o desmierdare
Răcorește albu-i sân.
Rita, leneșa creolă,
Cu o mândră-aureolă
Se-ncunună grațios;
Ea își pune flori de laur,
Cere cupa sa de aur,
Apoi cântă-armonios:.
“Salte valurile mării!
Eu în lumea desfătării
Trec ca pasărea zburând.
Sufle vântul, cerul cadă,
Eu mă dau iubirii pradă
Și-mi trec zilele cântând.
Sunt frumoasă și iubită
Și mă legăn fericită
Pe-al juniei val senin.
Vivat! soarta e divină,
Când de spume-i cupa plină
Și de-amor sufletul plin!”