Cum e viața omului.
1.
Cum e viața, cum e viața omului
E ca frunza, e ca frunza pomului
Frunza cade jos de vânturi
Și omul de multe gânduri.
Să fii sărac, dar plin de bogăție
Să fii umil, dar lumea să te știe
Să plângi în somn, dar ziua să zâmbești
Să n-ai nimic, dar tu să dăruiești.
2.
De-ar știi omul, de-ar știi omul de ce ar da
N-ar mai bea, n-ar mai bea, n-ar mai mânca
N-ar mai bea, n-ar mai mânca
Toată ziua trist ar sta.
Să fii sărac, dar plin de bogăție
Să fii umil, dar lumea să te știe
Să plângi în somn, dar ziua să zâmbești
Să n-ai nimic, dar tu să dăruiești.
3.
De-ar știi omul, de-ar știi omul ce e viața
Că-i mai subțire ca ața
Astăzi e, mâine se duce
Șine știe cine m-o plânge.
Să fii sărac, dar plin de bogăție
Să fii umil, dar lumea să te știe
Să plângi în somn, dar ziua să zâmbești
Să n-ai nimic, dar tu să dăruiești.
Sensul versurilor
Cântecul reflectă asupra fragilității vieții umane, comparând-o cu o frunză purtată de vânt. În ciuda greutăților, versurile îndeamnă la umilință, generozitate și găsirea bogăției interioare chiar și în sărăcie.