Cerne, Doamne, liniștea uitării
Peste nesfârșita suferință,
Seamănă întinderi de credință
Și sporește roua îndurării.
Răsădește, Doamne,
Dragostea și crinul
În oborul năpădit de ură
Și așterne peste munți de zgură
Liniștea, iertarea și seninul.
Cerne, Doamne, liniștea uitării
Peste nesfârșita suferință,
Seamănă întinderi de credință
Și sporește roua îndurării.
Sensul versurilor
Piesa este o rugă către divinitate pentru a aduce liniște, iertare și credință într-o lume marcată de suferință și ură. Se cere divinității să semene credință și să aducă alinare.