De-ar fi să fii oricare strop de rouă,
Aș vrea să fiu o frunză însetată
Ce-așteaptă-n dimineața ne-ntinată
Ca să te soarbă-n palmele-amândouă.
Tu, dacă-ai fi oricare dintre fluturi,
Aș vrea să fiu cea mai gingașă floare,
Și fericită să zâmbesc în soare
Când vii doar tu, polenul să-l scuturi.
Și de-ai mai fi o pasăre albastră,
Aș vrea să-ți fiu o blândă adiere
Ce-n zboru-ți lin să-ți fie mângâiere
Foșnind ușor aripa ta maiastră.
O stea de-ai fi, în lumea ta cerească
Să-ți fiu aș vrea o noapte fermecată
Ce n-o să lase-n veghea-i minunată,
Lumina strălucirea-ți să pălească.
Orice de-ai fi, oricât tu te-ai ascunde,
Oricum, eu umbra-ți sunt fără scăpare,
Destinul tău chiar dacă-ar fi oricare,
Te-oi căuta și te-oi găsi oriunde!…
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și devotată, în care naratorul dorește să fie alături de persoana iubită sub orice formă. Este o declarație de afecțiune eternă și o promisiune de a căuta și găsi persoana iubită indiferent de circumstanțe.