Valeriu Borsan – Fabula Măgarului și a Iepurelui

Un măgar
Cam hoinar,
ătăcit,
S-a-ntâlnit
Pe imaș
Cu-n poznaș
Iepuraș.
Obidit,
I-a șoptit
Că-ntre frați
Urecheați
Și jurați:.
-Te implor,
Ajutor!
La urechi
Rude vechi!
Nu zi ‘nu,
Duma tu
Îspre sat
Căci distrat
Am uitat,
Cum să-ți spun,
Drumul bun:
Ce cătun!..
Iepuraș,
Zis Poznaș,
Dar cam laș,
Dumirit,
S-a-nvoit
Mulțumit.
Pe măgar
Fără har
Și habar,
L-a condus,
Însă-n sus
Către deal,
Sub un mal
Unde el,
Ciuf rebel,
Și cu-ai lui
Toti haihui,
Se-ntâlneau,
Se jucau
Și-nnoptau..
Ia uitați
Luminați
Urecheați
Ce-am adus
Până sus,
Și să mor
De-i ușor
Ca s-o faci:
E gonaci,
Da-i stângaci!..
Iar în cor
Neamul lor
Rozător:
„Chip ca noi,
Dar greoi:
Iepuroi,
Ha, ha, ha!.. „.
Și așa
Amuzați,
Rad buzați
Tot s-asculți:
Mici, dar mulți,
Și ciudați
De să-i bați!..
Cel vizat,
Înciudat
De mirat,
Prafuit,
Umilit,
Dar cinstit,
Ia la ei
Cu temei,
Și semeț
De isteț,
Cu dispreț:
„Ce micuți
Măgăruți,
Și ce sluți!.. „.
Ei cătau
De-l râdeau,
Apucați
De distrați,
Să n-o păți,
Și natangi
De să plângi..
-Stați un pic
Neam pitic
Și mojic:
Firați voi
De vioi!
Dintre noi,
Nu-nțeleg,
Eu sunt bleg?
Măgăruși
De mănuși!.
Și pornit,
I-a-ncolțit,
I-a lovit,
I-a călcat
Enervat,
De icneau
Și mureau
Ori fugeau!..
Mai apoi
De război,
Cel hulit,
Potolit
Stă năuc,
Singur cuc.
Se întind
De-l cuprind
Umbre mari.
Trec bondari
Desueți
Pe boscheți.
Ce supus
Șade dus
Și stingher:
„Am să pier!
Ce-am făcut?
Sunt pierdut!.. „.
Sub un brust
Prea îngust,
Un brotac
De la lac,
Îngrozit,
Stă chirchit
De pitit,
Dar zâmbea
Cam așa:.
„Între frați
Urecheați
Să nu cătați:
Mici sau mari,
Toți măgari!.. „.
(1987)