Valeria Peter Predescu – A Bătut la Ușa Ta Cineva

A bătut la ușa ta Cineva
Și n-a răspuns nimenea,
În tăcerea negrii nopți
Stă un om și plânge,
Fața Lui e numai răni,
Pieptul numai sânge.
– Cine ești, Străin Pribeag, cine ești,
De-al cui dor Tu pribegești,
Pentru cine ai răbdat
Bice fără număr,
Ce povară ți-a lăsat
Rana de pe umăr?.
– Eu sunt robul ce slujesc tuturor,
Un rob al durerilor,
Nimeni plată nu mi-a dat,
Numai spini și ură,
Numai roșii sângiuri
Pieptul mi-l umplură.
Eu sunt pâinea ce s-a frânt lumii-ntregi,
Eu sunt vinul noii legi,
N-am venit să plâng în drum
Răni usturătoare,
Plâng pe cei ce pierd acum
Ultima chemare.
A bătut la ușa ta Cineva,
O, deschide, nu mai sta,
Nu-L lăsa să plece trist,
Poate niciodată
Mâna Lui la ușa ta
N-are să mai bată.