Lună nouă,
Lună plină,
Vecină, dragă vecină,
Ieşi oleacă
În grădină,
În cămeşa de lumină.
Şi te uită pe fereastră,
Să adoarmă fata noastră.
Ieşi oleacă,
Să-i mai treacă
dorul –
bată-l-ar –
de joacă!
Lună, codrii tăi de stele
Nu-i mai plac copilei mele!
Iar din zare până-n zare
Nici o stea
să-i placă
n-are!
Şi-n iatacul tău,
să ştii,
nu mai are jucării!
Lebăda şi vulpea mică
Le-a pierdut
prin levănţică.
Carul mic şi Carul mare,
Prin trifoiul dat în floare.
Vulturul şi leul mic
I-a pierdut
prin iarba-n spic.
Găinuşa –
ce să spui –
nu-i,
de ieri,
cu tot cu pui!
Sensul versurilor
Un cântec de leagăn trist despre o fetiță care nu mai găsește bucurie în lucrurile simple, cum ar fi jucăriile și natura. Vecina este chemată să vegheze asupra somnului fetei, sugerând o nevoie de protecție și consolare.