Te-aș fi iubit cum n-ai mai fost
Ca un soldat în plin război
Dar uită, plouă fără rost
Iar între noi
Ca într-o gară nu știu cum
Când unul vine, altu-i dus
Și rătăcim pe-același drum
În sens opus.
Refren: Ne răscolește timpul, femeie
Pe un peron vechi de gară
Tu Iliada, eu Odisee
Scrisă de mult într-o vară.
Ca un pandar te-aș fi iubit
Ieșit la drum în calea ta
Dar zilnic trece și-n zadar
S-altcineva
Suntem și noi ca două punți
Pe apa unui singur dor
Dar despărțiți de niște munți
Întâmplător.
Ca un copil te-aș fi iubit
Ce fură mere din vecini
Uitând că totul e păzit
De-un gard cu spini
Dar vara ce ne-a logodit
Cununi de flori împurpurat
Ori a plecat, ori n-a venit
Cu-adevărat
Sensul versurilor
Piesa descrie o iubire imposibilă, marcată de distanță și de trecerea timpului. Metaforele gării, a celor două punți și a copilului care fură mere subliniază dorința de a fi împreună, dar și obstacolele insurmontabile.