Acum suntem închiși în casa noastră timp de-o lună,
Tu faci cafea cu lapte, eu pun muzică bună.
Fără serviciu, fără școală, doar cărți și ploaie,
Avem amândoi doar câte-un creion, și-o singură foaie.
Pune ce-i mai bun pentru mine, și fă o proză,
Eu o transform în versuri, imaginează-ți, fă o poză.
Noi doi într-o casă goală cu geamuri țesute cu aburi,
Departe de încălzirea globală, soldați și tancuri.
Râzând cu poftă la bancuri, mâncând ciocolată,
Izolați, ne vezi stăm ca-ntr-un balon de sticlă mată.
Stigmati de fericire, stimați de soartă,
Luminați ca filozofii uitați de vreme de puțin timp prin poartă.
Ajunși în a 13-a lună din an,
M-am trezit plin de tine într-un vis în care nu speram.
Ești departe, ne vom căsători, dar în nunți diferite,
Rămas bun prietenă, nu uita, te rog să mă ții minte!
Sensul versurilor
Piesa descrie o perioada de izolare petrecuta impreuna, plina de creativitate si intimitate. Cu toate acestea, se simte si o tristete data de distanta si de viitorul incert al relatiei.